Stresul cotidian

peishaj Argefarm

Sunt binecunoscute legăturile indienilor cu natura şi rolul pe care îl juca aceasta în cultura lor. Conexiunea lor cu natura era una foarte puternică, viața lor era strâns legată de ritmul naturii, de animalele din jurul lor și de ciclul vieții și al morții.

Această legătură am dezvoltat-o în sute de mii de ani de evoluție în cadrul naturii. Ea este parte integrantă pentru fiecare din noi; chiar dacă ne-am mutat la oraș, într-un bloc de beton la etajul 3, încă o avem puternic întipărită în genele noastre.

Oare cât de bine e ceea ce facem? Cât de benefică e îndepărtarea asta de natură?

Cu toții știm cât e de greu să renunțăm la o persoană alături de care am trăit mulți ani, mai ales dacă am iubit-o foarte mult. Putem să ne imaginăm ca acea persoană iubită e natura. Acum probabil începem să înțelegem ce se va întâmpla atunci când relația se rupe, când acea persoană dragă dispare din viețile noastre. Suferim, ne pierdem echilibrul, ne îmbolnăvim, suntem neliniștiți, deprimați și stresați pentru că am pierdut pe cineva foarte drag fără de care ne este greu să ne mai continuăm existența.

Avem senzația că natura ne aparține, dar, de fapt, noi aparținem naturii. În oraș nu mai avem acel loc liniștit, nu mai avem un loc unde să auzim cum foșnesc frunzele sau zumzetul insectelor, nu mai vedem întinderea nesfârșită a cerului. Suntem într-o cușcă, asemeni unui animal sălbatic scos din natură și închis într-o cușcă de beton, de 65 mp, situată la etajul 3… o cușcă pe care noi ne-am cumpărat-o și în care ne-am băgat singuri și ne-am închis pentru a fi nefericiți.

Încercați să nu pierdeți această persoană dragă, numită natura, vizitați-o, petreceți timp cu ea, ieșiți din cușcă, respectați-o și protejați-o pentru că fără ea suferim.

Lasă un răspuns